Importanța markerului CK-MB în diagnosticarea și monitorizarea infarctului miocardic Leave a comment

CK-MB sau izoenzima creatin-fosfokinazei miocardice reprezintă un marker specific al daunelor cardiace. Afecțiunile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel mondial, iar diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și a decesului. CK-MB este un marker enzimatic specific daunelor cardiace și este utilizat în diagnosticarea și monitorizarea infarctului miocardic.

CK-MB este o izoenzimă a creatin-fosfokinazei, o enzimă care ajută la transferul energiei în celulele musculare. CK-MB este produsă în principal în mușchiul cardiac și este eliberată în sânge în urma unei leziuni miocardice. Aceasta face ca CK-MB să fie un indicator specific al daunelor cardiace.

Factorii care afectează nivelul de CK-MB în sânge

Nivelul de CK-MB din sânge poate fi afectat de o serie de factori. De exemplu, activitatea fizică intensă poate duce la o creștere a nivelului de CK-MB în sânge, deoarece mușchii inimii sunt supuși unui stres fizic mai mare. De asemenea, administrarea de medicamente precum digoxină și epinefrină poate crește nivelul de CK-MB în sânge.

Diagnosticarea și monitorizarea infarctului miocardic

Infarctul miocardic reprezintă o afecțiune gravă în care o parte din mușchiul inimii moare din cauza unei probleme de aprovizionare cu sânge. CK-MB este utilizat în diagnosticul și monitorizarea infarctului miocardic, deoarece nivelul acestei enzime crește în urma unei leziuni miocardice.

Pentru a diagnostica un infarct miocardic, nivelul de CK-MB este măsurat de obicei de două sau trei ori, la intervale regulate de timp. Dacă nivelul de CK-MB crește și apoi scade, acest lucru indică faptul că a avut loc un infarct miocardic. De asemenea, nivelul de CK-MB poate fi utilizat pentru a monitoriza progresia tratamentului și pentru a evalua eficacitatea acestuia.

Metode de măsurare a nivelului de CK-MB în sânge

Există mai multe metode disponibile pentru măsurarea nivelului de CK-MB în sânge. Cele mai comune metode sunt testul imunologic (care folosește anticorpi pentru a detecta CK-MB în sânge) și metoda spectrometrică (care măsoară absorbția luminii de către CK-MB în sânge). De asemenea, există și teste rapide care pot fi efectuate în cadrul cabinetului medical sau într-un laborator portabil.